Pe 15 decembrie, este Ziua internaţională a ceaiului. Este a doua cea mai populară băutură din lume, după apă. Această zi a fost marcată prima dată în 2005, în India. Mai întâi, festivităţile dedicate zilei ceaiului s-au desfăşurat în ţările mari producătoare de ceai, precum Sri Lanka, Nepal şi India. Ulterior, au devenit populare şi în alte state.
Ceaiul a fost descoperit în secolul al IV-lea î.H., când acesta făcea parte din consumul zilnic al locuitorilor din Birmania şi Thailanda. Produs de origine vegetală, ceaiul se obţine din mugurii, florile şi frunzele tinere ale arborelui de ceai, Camellia sinensis, cu toate varietăţile sale, care au fost supuse răsucirii, fermentării şi uscării.
În anul 800, ceaiul a fost adus în Japonia de către un călugar budist şi abia în 1610 o corabie olandeză a adus pentru prima oară ceaiul în Europa. Pentru că era scump să livrezi produsul pe atunci, ceaiul a devenit „băutura oamenilor bogaţi”.
În 1890, Sir Thomas Lipton i-a scăzut preţul, prin înlăturarea intermediarilor şi a făcut din ceai o băutură accesibilă tuturor categoriilor sociale.
Legenda spune că primul ceai s-a preparat din întâmplare pe vremea împăratului chinez Shen Nung (2737-2697 î.Hr.). Acesta obişnuia să bea apă fiartă, de teama îmbolnăvirii, şi permanent, în bucătărie, fierbea un vas cu apă. Într-o zi, o adiere de vânt a aruncat frunze şi crenguţe, de pe lemnele aşezate sub fereastra bucătăriei, direct în vasul cu apă fiartă, schimbându-i culoarea. În acelaşi timp, o aromă puternică a umplut bucătăria. Licoarea astfel obţinută a fost apreciată de împărat, bineînţeles după ce a trecut testul bucătarilor.
Filosofii chinezi afirmau că este mai bun ceaiul decât vinul, deoarece fortifică şi înviorează, nu provoacă ameţeală şi e mai bun decât apa, fiindcă nu este vector de boli infecţioase. Iniţial, ceaiul era întrebuinţat de diriguitori şi feţele bisericeşti ca băutură tămăduitoare, care înlătura oboseala, revigora organismul, dar şi ca parte componentă a alifiilor în tratarea, spre exemplu, a reumatismului.
În 1904, Richard Blechynden, proprietar american al unei plantaţii de ceai, participant la primul Târg Internaţional al Americii de la St. Louis, a dorit să le ofere vizitatorilor un ceai fierbinte. Însă, datorită căldurii, nimeni nu era interesat. Pentru a-şi salva investiţia, a mai făcut o încercare de a capta „atenţia” publicului, aruncând în ceaiul preparat şi servit vizitatorilor câte un cub de gheaţă. Aşa a fost inventat „Ice Tea-ul, care în scurt timp a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri.