Ce se întâmplă în cazul unei bombe nucleare sau accident nuclear? Ce trebuie să facem urgent într-o asemenea situație? Să nu confundăm efectele radiațiilor produse de funcționarea defectuoasă a unui reactor nuclear cu efectele radiațiilor produse de arme nucleare (rachete sau bombe). Și nici soluțiile terapeutice. În primul caz vorbim de persistența materialului radioactiv utilizat pentru producerea de curent electric iar în al doilea caz de utilizarea materialului radioactiv pentru a produce distrugeri majore, în special prin unda de șoc și căldură pe arii întinse (100 km).
De altfel efectele radiațiilor sunt maxime în prima oră, scad cu 10 % în primele 7 ore și ajung după 72 de ore la 1%. Așa că în astfel de situații 2 lucruri sunt extrem de importante: 1. Adăpostirea în subteran pentru a nu sta în calea exploziei. 2. Rămânerea în spații închise 72 de ore pentru a nu fi expuși la radiații.
Dacă nu puteți ajunge la un subteran, o incintă dintr-o clădire reprezintă un bun adăpost. Dacă vi se va comunică să rămâneți acasă, la serviciu sau la școală, faceți următoarele: Intrați într-o încăpere; Închideți toate ușile, ferestrele și gurile de aerisire; Opriți sistemele de ventilație (dacă există). Nu folosiți telefoanele decât dacă este absolut necesar; liniile telefonice trebuie să rămână libere pentru operatorii Inspectoratului pentru Situații de Urgență.
Dacă va aflați în mașină, închideți geamurile și sistemul de ventilație și părăsiți zona afectată. Dacă ați fost în aer liber în timpul urgenței, scoateți-vă hainele și închideți-le în saci de plastic. Curățați-va părul și corpul prin spălare. Această precauție va îndepărta particulele de praf radioactiv de pe dumneavoastră. Când va puneți alte haine, luați-le dintr-un dulap închis! Pentru a preveni absorbirea iodului radioactiv de către tiroidă este recomandată administrarea pastilelor de KI (iodură de potasiu). Acestea sunt recomandate doar în cazul unui accident nuclear major.
Iodul (iodura) pot fi administrate din 2 motive – În timpul unui accident nuclear major apar sute de izotopi radioactivi iar Iodul (iodura) pot fi administrate din 2 motive – pentru că iodul este singurul dintre acești izotopi pentru care există un antagonist competitiv iar tiroida este cea mai sensibilă parte a corpului la iodul radioactiv. Eficacitatea tabletelor este maxima daca administrarea acestora se face operativ, pe cat posibil înaintea apariției emisiei radioactive sau, cel târziu, in primele 6 ore ale expunerii la emisia radioactiva.
Dar oamenii ar trebui să ia iodură de potasiu numai la sfatul oficialilor de sănătate publică sau de management al urgențelor. Există chiar riscuri pentru sănătate asociate cu luarea KI și e bine de știut că: 1. KI (iodură de potasiu) nu împiedică iodul radioactiv să intre în organism și nu poate inversa efectele asupra sănătății cauzate de iodul radioactiv odată ce tiroida este deteriorată. 2. KI (iodură de potasiu) protejează doar tiroida, nu și alte părți ale corpului, de iodul radioactiv. Glanda tiroidă este partea a corpului care este cea mai sensibilă la iodul radioactiv
3. KI (iodură de potasiu) nu poate proteja organismul de alte elemente radioactive decât iodul radioactiv – dacă iodul radioactiv nu este prezent, administrarea de KI nu este protectoare și ar putea provoca rău. 4. Sarea de masă și alimentele bogate în iod nu conțin suficient iod pentru a împiedica intrarea iodului radioactiv în glanda tiroidă. Nu utilizați sare de masă sau alimente ca înlocuitor pentru KI.
Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva pentru că explozia unei bombe nucleare are efecte care se extind cu mult mai departe de locul impactului. Dacă explozia are loc aproape de sol, de exemplu, atunci particulele radioactive se pot răspândi sute de kilometri mai departe. Mai mult, mai este și căldura intensă care se degajă la explozie și care poate să aprindă clădirile pe raze de kilometri întregi. Astfel, dacă o bombă nucleară ar fi aruncată deasupra unei zone industriale populate, atunci s-ar declanșa o adevărată furtună de foc.
De asemenea, mai este și fumul care apare în urma exploziei bombe. Acesta s-ar ridica prin troposferă (cel mai apropiat strat al atmosferei față de sol), iar particulele s-ar depozita undeva în stratosferă (unde pot rezista până la cinci ani). Ulterior, aerosolii cu carbon s-ar răspândi pe tot globul, iar temperatura stratosferei ar crește cu câteva zeci de grade, iar acest lucru nu s-ar remedia decât după vreo două decenii. Stratul de ozon ar fi și el distrus, iar asta ar permite radiațiilor ultraviolete să ajungă la sol și să afecteze oamenii, recoltele, animalele sensibile și planctonul din ocean. Efectele negative ale unui război nuclear mic ar fi prea puternice – și pe termen lung, motiv pentru care experții în mediu sunt de părere că acestea ar trebui abandonate complet de țările care le dețin.
