Cum s-a format Luna? Nu există consens între savanţi în ceea ce priveşte felul în care s-a format satelitul natural al Pământului. Teoria impactului gigantic spune că, în vremurile de început ale planetei noastre, acum aproximativ 4,5 miliarde de ani, ea a fost lovită de un alt corp ceresc, cam de mărimea planetei Marte; din materialul aruncat în spaţiu de acest impact s-ar fi format Luna.
Deşi este, la ora actuală, cel mai larg acceptat dintre scenariile ce încearcă să explice formarea Lunii (şi este susţinut de asemănările constate între Lună şi Pământ, ce sugerează că aceste două corpuri cereşti ar avea o origine comună), teoria impactului gigantic are unele puncte slabe care împiedică acceptarea ei în unanimitate; de pildă, un impact de asemenea amploare ar fi trebuit să lase nişte urme geologice care însă nu au fost identificate în structura scoarţei terestre.
Cum s-a format Luna? E o bucată desprinsă din Terra? E un „dar” din partea planetei Venus? Mister…
Altă idee interesantă legată de formarea Lunii: unii oameni de ştiinţă cred că iniţial Pământul ar fi avut două Luni (formate prin impactul descris mai sus), iar cea mai mică a intrat, la un moment dat, într-o coliziune lentă cu sora ei mai mare, din două luni formându-se una singură, cea pe care o ştim azi. Ipoteza ar explica de ce sunt atât de diferite între ele cele două „feţe” ale Lunii: partea vizibilă, dinspre Pământ, este plată şi plină de cratere, în timp ce partea ascunsă are un relief mult mai accentuat, cu lanţuri muntoase de până la 3.000 m altitudine.
Pe lângă teoria impactului gigantic, se vehiculează în lumea ştiinţifică un număr de teorii alternative: 1. Teoria fisiunii, care afirmă că Luna ar fi o bucată desprinsă din scoarţa şi mantaua terestră ca urmare a forţei centrifuge generate de o rotire foarte rapidă a Terrei. 2. Teoria acreţiei binare, ce susţine că Luna şi Terra au luat naştere în acelaşi timp şi în aceeaşi regiune a spaţiului, din materialul care s-a aglomerat formând două corpuri spaţiale distincte – Terra şi satelitul său natural. 3. O nouă teorie alternativă este cea a capturării Lunii – atragerea ei de către Pământ, în câmpul gravitaţional al acestuia.
În legătură cu acest ultim scenariu, o propunere foarte recentă sugerează o origine „extraterestră” a satelitului natural al Pământului: Luna ar fi un „cadou” din partea lui Venus, planeta vecină şi „soră” a Terrei. Venus ar fi avut cândva un satelit natural, pe care l-a pierdut; capturat de câmpul gravitaţional terestru, acest corp ceresc a devenit satelitul natural al Pământului.
Toate scenariile propuse pănă în prezent sunt plauzibile într-o anumită măsură, dar niciunul nu reuşeşte să explice complet modul în care Pământul şi-a dobândit satelitul natural. Aşa că Luna îşi păstrează în continuare misterul.
Câte Luni are Pământul? Ca şi cum dificultăţile legate de înţelegerea modului în care a luat naştere Luna n-ar fi fost de ajuns, oamenii de ştiinţă au început să se întrebe, mai recent, dacă planeta noastră chiar are o singură „lună” sau are mai multe.
